Timpul noi doi a trecut

Sursa foto: Pixabay 

Am crezut mereu că unele povești sunt dăruite de timp pentru mine, dar se pare la ora noi doi, cineva mai rămâne din când în când corigent. Amândoi! E nostim nu!

Ai plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori te-ai întors. Te știam de o mie de ani și te pierdeam de 20 de vieți. Oamenilor le frică de iubire, așa cum îți este și ție.

Nu mai vrei să te arunci cu sufletul înainte într-o poveste de iubire, pentru că ai un trecut în care ai fost un actor trecător, care a jucat doar roluri secundare.

Nu vrei să accepți rolul principal în nici o piesă de amor. Apoi, într-o zi viață ne-a atribuit roluri principale și ne-am întâlnit, eram stingheri pe scena din povestea noastră. Dar ce conta era un schimb de repleci pe care trebuia să îl acceptăm?

Cu pașii mici ne-am învățat rolurile, nu se apropie frumos de noi, de zâmbete, de stele și de viață.

Am fost fericiți până într-o zi când noi, făcând un pas greșit am căzut de pe scenă și am plecat într-un decor pe care nu prea voiam să îl acceptăm.

 Ai rămas prizonier între  atunci  și   Cândva ,    am spus doar:

Mi-e bine fără tine!  M-am trezit, m-am regăsit după ce tu ai părăsit scena!

Mi-e bine fără tine!  Nu mă gândesc de câte ori te-ai întors, acum nu te mai primesc ca atunci, scena aceea sa închis undeva în timpul trecut. E închis acolo!

Viața ne-a trimis toate lecțiile pe care le aveam de învățat! Amândoi am învățat tot ce aveam de învățat, din piesa pe care am jucat-o împreună.  

Mi-e bine fără tine!  Nu regret că te-am iubit, dar știu că m-ai iubit și tu. Noi, pur și simplu am greșit, viața în care trebuia să ne întâlnim.

Mi-e bine fără tine!    Chiar dacă azi suntem doi străini ce joacă în filme diferite, între noi totul este: „ OK! „

Timpul noi doi a trecut, am nevoie de mine, nu de Noi. Vreau să-mi adun rândurile și le trec cumva într-un scenariu, pe care nu știu dacă viața la scris, dar îl voi scrie eu.