Nicoleta Cristea

O cafea și-o poveste

duminică, 15 mai 2022

Natura umană negră


 Îmi plac lucrurile frumoase. La rău sunt alergică indiferent de natura lui. Uneori, însă natura umană a râului poate avea puterea unui cataclism natural.

Asta nu înseamnă că trebuie să stai în fața lui cu ochelari de soare noaptea. Atunci soarele nu arde și nu te orbește. Prin întuneric mergi cu lanternă, nicidecum cu ochelari de soare. Eu mi-am cumpărat o doză de suportabilitate și am făcut comandat de multă indiferență... .

Iar cu timpul noaptea se va transforma în zi, departe lumea dezlănțuită și meschină ...

Și da, am grijă cum îmi spune multă lume, mereu când parcă de undeva din cuvintele nerostite ei știu că trebuie să îmi trimită un zâmbet și o vorbă bună.

Mulțumesc, oameni frumoși!

Nicoleta Cristea

25.10.2020


Timpul noi doi a trecut


Sursa foto: Pixabay 

Am crezut mereu că unele povești sunt dăruite de timp pentru mine, dar se pare la ora noi doi, cineva mai rămâne din când în când corigent. Amândoi! E nostim nu!

Ai plecat de nenumărate ori și de tot atâtea ori te-ai întors. Te știam de o mie de ani și te pierdeam de 20 de vieți. Oamenilor le frică de iubire, așa cum îți este și ție.

Nu mai vrei să te arunci cu sufletul înainte într-o poveste de iubire, pentru că ai un trecut în care ai fost un actor trecător, care a jucat doar roluri secundare.

Nu vrei să accepți rolul principal în nici o piesă de amor. Apoi, într-o zi viață ne-a atribuit roluri principale și ne-am întâlnit, eram stingheri pe scena din povestea noastră. Dar ce conta era un schimb de repleci pe care trebuia să îl acceptăm?

Cu pașii mici ne-am învățat rolurile, nu se apropie frumos de noi, de zâmbete, de stele și de viață.

Am fost fericiți până într-o zi când noi, făcând un pas greșit am căzut de pe scenă și am plecat într-un decor pe care nu prea voiam să îl acceptăm.

 Ai rămas prizonier între  atunci  și   Cândva ,    am spus doar:

Mi-e bine fără tine!  M-am trezit, m-am regăsit după ce tu ai părăsit scena!

Mi-e bine fără tine!  Nu mă gândesc de câte ori te-ai întors, acum nu te mai primesc ca atunci, scena aceea sa închis undeva în timpul trecut. E închis acolo!

Viața ne-a trimis toate lecțiile pe care le aveam de învățat! Amândoi am învățat tot ce aveam de învățat, din piesa pe care am jucat-o împreună.  

Mi-e bine fără tine!  Nu regret că te-am iubit, dar știu că m-ai iubit și tu. Noi, pur și simplu am greșit, viața în care trebuia să ne întâlnim.

Mi-e bine fără tine!    Chiar dacă azi suntem doi străini ce joacă în filme diferite, între noi totul este: „ OK! 

Timpul noi doi a trecut, am nevoie de mine, nu de Noi. Vreau să-mi adun rândurile și le trec cumva într-un scenariu, pe care nu știu dacă viața la scris, dar îl voi scrie eu.


Neîncrederea și Teama

Oare Neîncrederea și Teama sunt surori? Mi-e teamă că da!

Teama generează neîncredere! Alungă zâmbete, gonește vise, cutreieră inimi sau cutremură inimi. Odată instalată în sufletul și în gândul cuiva sunt ca niște mici dăunătoare, sfarmă suflete.

Neîncrederea, râde pe la colțuri de suflet, iar Teama țopăie printre gânduri. Uneori se întâlnesc amândouă și fac căluș în sufletele oamenilor, obosiți de ...TOATE. Până într-o zi când Încrederea bate la colțuri de suflet și cere inimii răgaz și puterea de a le alunga pe cele două fete rele. Increderea nu vine singură ia cu ea, Zâmbete, Vise, Speranțe împlinire, Cheful de viață și bat la poarta inimii ferecate de Gânduri.

Inima obosită,  deschide ochii: zâmbește, primește, se bucură .

Neincrederea și Teama pleacă!

E drept, greu! Se simțeau bine în stupul Îndoielii și Neincredrii care l-au creat în inima ta omule...?

La ce folos să le ții acolo, lasă-le să plece și dacă altă dată îți vor mai bate la ușa nu le mai lăsa să întoarcă.

Nicoleta Cristea

Octombrie 20 15


Mireasă în familia Borgia, Jean Plid

Sursa foto: pinterest 


Se numește „ cantarella ” : un praf otr ă vitor at â t de mortal î nc â to simpl ă pic ă tur ă este suficient ă pentru a omor î un om, pentru a î l dobor î î n doar c â ta zile. Efectele sunt înspăimântătoare: o durere de cap ca o menghină, privirea devine încețoșată , iar trupul se zvârcolește de febră.

Blestem ziua în care am auzit pentru prima dată numele de Borgia. Mă rog pentru ziua în care o să aud cum se trag clopotele la moartea bătrânului Papă. Dar poate existaă libertate. În acest moment ridic sticluța în lumina soarelui roman, care pătrunde în apartamentul somptuos ce mi-a fost oferit. Recipientul este din sticlă venețiană, de culoarea smaraldului.Stră ucește ca un juvaier. Praful pe care îl conține este de un gri-albăstrui, pal și opac.

Cantarella, șoptesc. Dulce, dulce cantarella, salveaz ă -m ă ...

Prima carte pe carte, care am citit-o despre această familie se numea: Sânge și splendoare, scris de Sarah Dunant .

 Sancha de Aragon o prințesă ... o viață de familie fericită, lângă fratele ei Alfonso, îl iubesc nespus, copilării și curiozități morbide, jocuri, inocență. Pe vremea aceea copilăria, se pare că se sfărșea repede. La vârsta de 17 ani se mărită cu Joffre Borgia și devine soția celui mai mic copil al Papei.    

Lucreția de Aragon o verificare ca pe o intrusa. Papa și-a iubit copii nespun în special, pe Lucreția peste măsură… și Cezare Borgia ... Sancha descoperă secretele ce se învârt în jurul familiilor de Borgia și le ține doar pentru ea. In urma unui conflict (istoria vorbește de incest…) cu Papa ... Lucreția de Aragon se retrage la mânăstire.Cumnata ei care între timp îi devine prietenă, o vizitează fură cantareala (otrava) o ascunde, uită, ea un timp .. .      

Până într-o zi, când o va folosi. Lucreția se căsătorește cu Alfonso de Aragon și cei trei se formează o prietenie frumoasă. Doar… că, Lucreția, își trădează soțul, Alfonso este omorat de Cezare de Borgia.       

Sancha, folosește alta și îl omoară pe papă, astfel este eliberată de teroarea Borgia.    

Cezare îi oferă Sanchai , poate a spăla păcatele criminale și teroarea care o este prin Roma acelor timpuri de demult, pe Rodrigo Borgia fiul fratelui ei Alfonso. Inchisă intr-un castel, de papa și Cezare, Lucreția înnebunește de durere și se simte pierdută, doar nepotul ei îi alină, durerea.    

Se pare că nu a avut copii, dar a avut sufletul de a crește alții.

Așa se stinge o parte de istorie .Nu se știe când a murit, dar wikipedia afirmă că în 1506.

Mi-a plăcut cartea ca experiență istorică, deși eu și istoria nu prea am fost prietene, ne-am împărțit mai târziu.

Cartea merită citită. Este un pic, mai puțin dur , decât alte cărți care vorbesc de Borgia și Aragon, Sancha este prezentată ca o persoană bună și blandă, care era atașată de familie de proveniență, copil fiind o feță năzdrăvană, care scormonește, secretele bunicului. Martora din umbra a unor situații grave de suport ca om. 

Relația ei, cu Lucreția pare să fie fost o frumoasă, dar dureroasă spre sfârșitul cărților, dragostea care ia purtat-o ​​​​lui Cezare, a ... fost greșeală ei.  

Aici este prezentat frumos și blând, în alte cărți însă este critic. O prințesă nefericită! ???

Probabil! Sursele istorice pentru astfel de cărți sunt aceleași, dar fiecare scriitor verifică evenimentele din perspectivă proprie, cititorul din punctul meu de vedere trebuie să se mulțumească cu un firicel de istorie și atât. 


Erik Valeur Al șsptelea copil


„Pentru cei ca noi, fiecare ființă umană pe care o întâlnim în viața noastră este câte un mic

elefant albastru. Nimeni nu poate lua vreodată înapoi acest sentiment. ”

 Este o carte captivantă, cu un final neașteptat, personaje reci, multe descrieri.




Șapte scrisori anonime, o crimă, camera elefanților, secrete, mistere, întebări.Acțiunea se petrece undeva în Danemarca. Lectura e greu de digerat, chiar am fost tentată să renunțe, dar trebuie să aflu misterul.

Personajele sunt reci distante cu sufletul sfărîmat de viață și amintiri chinuitoare. Este singurul roman unde nu m-am putut lipi de vreun personaj. O  carte pe care am citit-o greu, dar care pentru că avea un deznodământ dezlegat sau mai bine spus o crimă, trebuia terminată. După ce am finalizat lectura m-am bucurat. Uneori finalul poate fi neașteptat!

„La orfelinatul Kongslund, lucrurile nu sunt atât de minunate pe câte par. Iar cei care care care îl conduc știu prea bine că există informații care trebuie să iasă la lumină. Ajunși la maturitate, șapte orfani primesc niște misterioase scrisori anonime, care le stârnesc curiozitatea și atenția, căci toți încep să-și dea seama că ceea ce a făcut acest impardonabil. Și, de parcă ar fi blestemați, toți au luat asupra lor o grea vină. Marie, unul dintre cei șapte copii, a urmărit evoluția și viețile foștilor prieteni din orfelinat pe cei mai mulți ani și decenii. Acum, la maturitate, îi adună pe toți laolaltă. Dar vrea oare cu adevărat ca lor să li se facă în sfârșit dreptate? Sau toate dorește mai degrabă răzbunare? „

„Niciunul dintre ei nu a înțeles vreodată cu adevărata natură a noastră frică. Abandonul nu are nimic de-a face cu ceea ce este lăsat în urmă. Abandonul este locul în care te duci. ”

„Iartă, uită și dispari în adâncul sufletului tău. Acest sfat vechi de când lumea fucționează sau ușurează incredibilă pentru mine. ”

„De ce rănile care ți se provoacă devreme în viața nu se vindecă niciodată complet?”

„La unele întrebări mai bine să nu primească niciun răspuns, dacă trebuie să plătesc cu prietenii.”

„Gândește-te, adulții nu sunt decât copiii care care au învățat să le ascundă sinele în spatele unor rochii drăguțe și chipuri inocente. În realitate, oamenii au reacționat mai mulți copii, odată cu vârsta, dar ei sunt și mai periculoși, violenți și imprevizibili. ”

 

28.07.2017

Cristea Nicoleta


Kate Morton - Orele îndepărtate

Titlu: Orele indepartate

Titlu original: The distant hours ,

Sursa foto: Pinterest 

Autor: Kate Morton

Anul aparitiei: 2010

Editura: http://www.humanitas.ro/

Site: https://katemorton.com/

 „E o noapte fără lună.E o noapte fără lună când se ivește Omul Noroaielor. Noaptea și-a pus o pereche de m ă nuși fine…a întins un văl negru peste întreg ținutul: un vicleșug, o vrajă sub care totul să se cufunde în somn fără vise.”

Cartea este o incusiune între prezent și trecut, mister ce ține să iasă la iveală și să bulverseze viața personajelor. Povestea surorilor Blyth și a secretelor, ce stau ascunse între zidurile castelului Milderhurst, vorbesc parcă de un  trecut ce nu pare și nu vrea să fie uitat.

Țin să cred că australianca s-a inspirat dintr-o poveste reală. R. Blyth, a fost un scriitor englez, iar povestea poate fi inspirată din fapte reale.

Imbinarea trecutului cu prezentul! Prezentul bulversat de timp și trecerea anilor! Misterele din trecut sperie prezentul, ce caută adevăruri care se credeau uitate.

O scrisoare din trecut, dă peste cap viața lui Edie Burchil, editatoare la o revistă, scoate la iveală adevăruri și secrete, despre mama ei Meredith.

În timpul celui al doilea război mondial, mama lui Edie este evacuată și ajunge la castelul lui Raymond Blyth, care trăiește împreună cu cele 3 fiice ale sale: Percy, Saffy și  Juniper.

Singurele care cunosc adevărul sunt zidurile tăcute și îmbătrânite de timp, Edie trebuie doar să le audă șoaptele.

Poveștile pe care le aude, îi bulversesze liniștea, apoi vine și ziua când totul se termină cum a început cu ani în urmă...cu un incediu...

Kate Morton, m-a fascinat de la prima până la ultima pagină, o va face în continuare, până la ultima … carte publicată.


 

 

 


Natura umană negră

 Îmi plac lucrurile frumoase. La rău sunt alergică indiferent de natura lui. Uneori, însă natura umană a râului poate avea puterea unui cat...